Monografia Comunei

Istoria asezarii

Primele date scrise despre satul Lungani apar in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, iar numele de inceput se trage, se pare, de la familia de boieri din partea locului, Naroteasca, care isi avea proprietatea pe locul desemnat Carbolia. Dupa fragmentele arheologice descoperite reiese ca primele asezari omenesti au fost in triunghiul iazului din partea de nord a localitatii actuale.

In timpul domniei lui Stefan cel Mare, boierul Lungu cumpara mosia, stramuta satul de pe vechiul loc pe cel in care se afla si astazi, schimband si denumirea in Lungani. Din anul 1490 pana in anul 1864 in comuna se gasesc mentionate documentar satele: Lungani, Goesti si Madarjesti.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada 1879-1882, dupa razboiul de indendenta si improprietarire, iau nastere inca doua sate: Zmeu si Crucea. Comuna Lungani se mentine cu satele Goesti, Crucea, Zmeu, Madarjesti, Lungani si Cotargaci pana in anul 1950, cand, datorita noii impartiri administrativ-teritoriale, satele Madarjesti si Cotargaci sunt trecute la comuna Baltati.

Un fapt important pentru aceasta comuna este ca, in timpul primului razboi mondial, aici s-a stabilit scriitorul Barbu Stefanescu Delavrancea si a scris, intre anii 1914-1918, nemuritoarea trilogie Apus de soare.

top

Geografia si clima zonei

Teritoriul comunei Lungani se afla in partea sud-vestica a campiei Moldovei, ajungand pana pe coasta de tranzitie dintre campia Moldovei si Podisul Central Moldovenesc. Altitudinea maxima o intalnim in dealul Trei Parale din parte de sud, la hotarul cu judetul Neamt (334 m), iar cea minima in sesul Bahluietului, la confluenta cu valea Sinestilor (63 m). Intalnim :

Relieful sculptural este reprezentat prin interfluvii sculpturale mai largi sau mai inguste: dealul Lunganilor (171m), dealul Crucea (165m), dealul Zmeu (134m), dealul Rata (159m), dealul Albesti (172m), dealul Goesti (194m), dealul Viei (163m).

Reliefurile acumulative se gasesc in sesul Bahluietului, cu o altitudine maxima de 67 m in partea de vest si 63 m in cea estica. Intreg sesul Bahluietului este acoperit cu apa in perioadele ploioase, prin revarsari sau din precipitatii.

Clima este temperat-continental, cu ierni reci si veri calde, cu vanturi neregulate, mai frecvente din nord, nord-vest iarna si din sud-est, est vara si primavara. Temperatura medie anuala este de 9,50 C, media lunii celei mai reci fiind de 3,80 C si a celei mai calde luni de 210 C. Precipitatiile medii anuale sunt de 500 mm, in regim neuniform, cu un minim ce se atinge in luna martie si un maxim in luna iunie.

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul Lungani apartine in cea mai mare parte bazinului mijlociu al Bahluietului (afluent al Prutului) si o portiune mai mica, din partea de sud, bazinului Sacovatului (afluent al Siretului). Pe teritoriul comunei, Bahluietul are doi afluenti: paraul Lacului (curs torential, albie de pana la 1 m) si paraul Sinestilor.

Panza de apa freatica variaza, in general, de la 0,10 m la 1,50 m. Pe versantii uniformi, panza freatica depaseste 10 m adancime. Pe cursul mijlociu al paraului Lacului, la confluenta cu paraul Albesti, exista un iaz cu o suprafata de 38,5 ha.

Solurile sunt variate, datorita fragmentarii si diversitatii formelor de relief: platouri, versanti cu diferite inclinari, sesuri mai largi sau mai inguste. Astfel intalnim: cernoziom (ocupa cea mai mare suprafata), solul cenusiu de padure, soluri puternic erodate, soluri aluviale si saraturi.

top

Religia si traditiile locuitorilor

Locuitorii locului, pastratori ai vechilor traditii romanesti, sunt crestini ortodoxi. Pe langa biserica Sfantul Nicolae din Lungani, monument istoric, ctitorita in anul 1680, mai exista bisericile din Golesti, Crucea si Zmeu. ???

Din totdeauna, principalele indeletniciri ale populatiei au fost cultivarea pamantului, cresterea animalelor, precum si unele activitati mestesugaresti: cojocaria, tesutul covoarelor, cusaturi nationale, croitoria pentru nevoile familiei, rotaria, fieraria, tamplaria, moraritul.

Imbinand traditia cu posibilitatile zonei, locuitorii acestor meleaguri se ocupa si acum de cultivarea pamantului (grau, porumb, orz, floarea soarelui, vita de vie) si cresterea animalelor (ovine, taurine), in gospodarii proprii. Mai mult de 60% din suprafata comunei este teren agricol, din care fond funciar in majoritate arabil sau zona de pasuni si fanete. Pe coasta de tranzitie vegetatia lemnoasa formeaza un masiv paduros de foioase: fag, gorun, carpen, frasin, iar la marginea padurii intalnim salcami si maciesi.

top